Unde-s varietatile de alta data, unde-s comicii nostri, unde-i chiar si Mr. Bean, unde-i muzica de calitate?

PrimaTV pare ok, Mondenii au fost si inca sunt ceva suficient de original si cool sa ridice televiziunea aia la rang de “interesanta” !

Cadourile pe care nu le vreau, ciocolata, bomboanele, orice e dulce de mancare. Cadouri pe care le-as aprecia, o doza de Dr. Pepper, o carte despre fotografie digitala sau alte subiecte din IT, poate un bilet la teatru sau ceva sa uit de timpurile astea lipsite de realitate :)

E ultima zi din anul asta si nu vad o companie mai buna pentru astfel de momente decat familia mea. Ii apreciez pentru ce mi-au oferit pina acum si ne dorim dintre toate, cel mai mult – Sanatate.

Nu-mi plac sindrofiile plictisitoare ori alte evenimente de socializare, nu-mi plac din cauza fumatorilor si betivanilor de ocazie sau nu, prefer oricand momentele proprii de liniste si bineinteles o cutie de cola ^^.

La multi ani daca citeste cineva pe-aici, daca nu, sunt sigur ca se gaseste cineva sa va ureze plictiseli si alte dulcegarii.

Ca in fiecare an, nu o sa ma aliniez la trendul copy-paste-ului de texte dulcegaricioase in sms-uri cu urari, prefer sa ma rezum in a ma odihni incercand sa apreciez cat mai bine linistea care ma inconjoara, multumit ca inca un an cu din ce in ce mai putine compromisuri a trecut. Multumesc totusi celor care mi-au trimis sms-uri si diverse urari pe alte cai, convinsi ca “asa trebuie” sau crezand sincer in gest, sunteti niste oameni buni sau macar incercati sa fiti. Pacat ca doar in cateva ocazii , de sarbatori , va concentrati atentia sa faceti bine sau sa urati de sanatate. Daca ar putea fi intreg anul ca acum, si nu doar in cateva zile, ce bine ar fi..

In alta ordine de idei, revenind la lucruri mai pamantene, putin mai jos este bradutul de plastic al familiei, pus inca o data la loc de cinste, inlantuit de ghirlande, briz briz-uri si instalatie de luminite. Nu pot sa neg ca il apreciez mai mult decat un biet brad natural secerat de comerciantii lacomi pentru populatia oraselor si care culmea, mai lasa si mizeria acelor sale in urma, dar recunosc ca imi si lipseste putin mirosul natural al brazilor ce i-am avut anii trecuti, cu mult timp in urma.

Din nu putinele surprize si bucurii pe care le-am avut de sarbatori tin sa multumesc in mod special unei singure persoane care m-a surprins neasteptat de placut cu multele cadouri dulci (si periculoase pentru dintii mei) care se pot vedea sub minunatul bradut, mersi Magduta, sarbatori fericite! :>

Bradutul meu

1. Plugin-urile cretine de pe blog-urile gagicilor (ca nu cred sa existe mascul cu mintea intreaga sa foloseasca asa ceva..) care iti deschid la mouse-over pe un link o mini fereastra cu un mini preview mic si idiot al paginii respective. Ceva gen “snap linkz bla bla gu gu ga ga”..Fetelor e suficient ca mintea voastra incurcata se destrabaleaza si prin blogging, nu mai e nevoie sa enervati si mai mult bietii vizitatori..
2. Majoritatea celor care creaza site-uri, blog-uri, prezentari online si alte traznai care contin si ceva content, nu realizeaza ca sunt din ce in ce mai multi utilizatori de ifoane, ipoade, mini telefoane cu browser de internet, care nu pot naviga asa de usor prin toate imaginile, bannerele, pop-up-urile si alte reclame odioase ca sa ajunga la ceea ce-i intereseaza, la textul util.. Optimizati paginile si pentru navigatorii astia, incercati pluginuri de “mobile browsing” prin bloguri..
3. Paginile de tip “About” , “Despre” sunt ignorate de multe ori, e pacat ca posesorul paginii nu e interesat sa se prezinte pe cat poate de bine si acolo.. Poate vizitatorii noi veniti nu au suficienta rabdare sa parcurga atit de multe articole sau pagini ca sa-si faca o idee despre caracterul si iq-ul autorului.. Scrieti macar varsta, locul de unde sunteti, ce va place sa faceti sau ce nu, diferite preferinte, de ce scrieti pe site, si daca aveti gagic sau va combinati usor plus id-ul de messenger si o poza sexi.
4. Reclamele.. Daca aveti asa ceva pe site si nu e in top 100 al celor mai vizitate site-uri din romania mai bine renuntati.. pariez ca mai mult de 50% din traficul facut de noi, utilizatorii de pe blogurile voastre, e format din reclame, ad-sense-shit, flash-uri cu promotii si alte prostii incomode. De ce sa poluam spatiul liber cibernetic cu asa ceva? Sunt convins ca-s multi utilizatori care platesc Internet-ul si nu realizeaza inca diversitatea coplesitoare de bullshit care le invadeaza spatiul vizual cognitiv.. Renuntati la reclame pina nu ajungeti suficient de cititi sa fiti siguri ca vizitatorii ar suporta si 2-3 reclame mici pe linga continutul relevant si suficient de complet pe care ni-l oferiti.

Cam atit, sarb. feric. vizitatorilor :P

P.P.S. poate off-topic:

“Men can think about only one thing at once. We think far more deeply than women, which is why we can invent computers, automobiles, calculus, nuclear weapons and spaceships that fly us to the moon, but unlike women, we still can only think about one thing at a time. We may be able to flip between sipping a beer and watching the game, but it’s still only one thing at any one instant.” Ken Rockwell, 2009

Am folosit ceva vreme un Macbook cu un sistem de operare excelent pentru desktop, office și chiar ceva editare grafică, am renunțat să îl mai car după mine după oboseala acumulată de la rucsac, am trecut mai mult pe desktop-ul de acasă, am cautat softulețe potrivite pentru iPod, am încercat două sisteme second hand la serviciu, am trecut prin instalări de windows, linux și iar windows.. blah, e greu să găsești ceva decent, la un preț bun.

Producătorii ăștia de computadoare fac o grămadă de compromisuri, fac bine într-o parte dar o prostesc în altă parte.. Degeaba pun componente puternice în carcasă dacă ea e făcută prost, din plasticuri greșit calculate, fără aerisiri suficiente.. sau degeaba fac un sistem aerisit și bine construit dacă înăuntru nu le mai permite bugetul să pună piese solide… e totul foarte aiurea.. chiar nu se poate gândi un sistem perfect? da, mac-urile.. dar totuși – preeeeețuuulll !

buton hazliu

Twitterul e relativ nou ca mediu de socializare însă a fost poluat rapid de idioți, “spam”-eri, reclamagii și tot felul de parveniți care nu înțeleg ideea de a tweet-ui.

Daca vrei să știi în ce categorie te încadrezi – citește cu atenție fraza scrisă deasupra câmpului unde introduci tot felul de inepții când ți se năzare, zice “What are you doing?” adică “Ce faci acum?” așadar dacă ceea ce scrii acolo nu exprimă într-un mod mai plastic sau mai pragmatic ceea ce faci tu în momentele alea, și dacă ceea ce scrii nu e un reply la ce-au scris alții, atunci ești de ckt..

p.s. prin “ceea ce faci tu” se înțelege exact ceea ce faci TU ATUNCI, ceea ce simți, ceea ce-ți trece prin cap, ceea ce ți s-a întâmplat, ce ai experimentat, ce ți s-a spus, etc, ce ți s-a intamplat ȚIE și numai ȚIE, restul e BULLSHIT..

Pe lângă dimensiunea nativă de 4288 ori 2848 pixeli, pe lângă “white ballance”-ul posibil calculat greșit, zgomotul de imagine și expunerea aiurea..
Păi deocamdată profit de contrastul real de 1000:1 al monitorului de 19″ Viewsonic și prelucrez puțin pozele în Capture NX 2, sub Windows 7. Am prins una bucată rară de ocazie, o gagicuță din București a vrut să scape de un pachet retail de CNX2 și-am bătut rapid palma pe fix 250 ron, de trei ori mai ieftin decât în magazin !
Așadar doar puțină prelucrare, înainte de conversia RAW -> JPEG, adică un crop mic, ajustare a balansului de alb, fix la aberații cromatice, fix la distorsiuni, câteva puncte de control pentru detalii, poate și puțin “retouch” și salvare NEF și JPEG urmată de “resize” la 1280xnu-știu-cât.
Pe Mac, cu Pixelmator, e posibil să mă joc cu puțin “Unsharp Mask”, dar rar.. și cam atât..

Și după o zi de umflat burtica numai cu bunătăți și de joacă prin casă, pe-afară, pe sub paturi, printre picioarele noastre, pe balcon și peste tooooot.. LINIȘTE! Vodă se odihnește !

ZzzZzzz

Nu e ușor să joci CS dar nici prea dificil, totul e să ții cont de câteva lucruri importante, iată ce contează pentru mine:

• Pornesc runda cumpărând în ordine: armura, defuser (dacă sunt CT), deagle și doar dacă am suficienți dolari mai aleg și un colt sau ak47 ca armă principală, însă sunt atât de sigur c-o să moară cineva înaintea mea ca 90% din runde le încep doar cu pistolul.
• Niciodată nu mă arunc la “rush” către inamici, întotdeauna ramân printre ultimii, prefer să mor cât mai tărziu, vreau să vadă colegii din echipă inamicii mai întâi, îmi fac strategia de joc bazându-mă pe simplul fapt că intrând cât mai târziu în “combat” – eu voi avea 100 HP iar ei vor avea “sănătatea” mult scăzută
• Niciodată nu re-încarc cu inamicii pe aproape, prefer să schimb pe pistol și chiar să schimb arma principală cu alta de pe jos, dacă am ocazia, e mult mai rapid decât să aștept 3 secunde sau mai mult de re-încărcat, e crucial să pot trage rapid!
• Dacă inamicii nu au vedere directă spre mine, prefer să arunc un flaș sau două, pornind deja la punctul de întâlnire cât mai rapid, când efectul de orbire abia s-a declanșat pe inamici. Frumusețea CS-Source este că poți culege de pe jos grenadele sau flașurile scăpate de jucătorii uciși, așa că nu fac economie la ale mele :)
• Focul la întâlnire e și el important, am destule gloanțe în ak sau colt să îmi permit foc periodic spre punctele de unde apar inamicii, chiar și din colțurile zidurilor și marginile cutiilor se poate obține un “frag” :) Nu trag abia când inamicul e în raza vizuală ci încerc să anticipez pe unde apare și deschid focul în zona respectivă.
• Întotdeauna cu ochii pe harta de proximitate, pot vedea când colegii din echipă sunt in combat și poziția de atunci a inamicului din raza vizuală, e utilă și înainte să arunc un flaș sau grenadă, să nu incomodez colegii deja poziționați pe lângă mine..
• Semnalele radio sunt și ele importante, mulți abuzează de ele, mie îmi place să răspund la cereri de ajutor din diferite locații de pe planșă și de asemenea, semnalizez când sunt încolțit de inamici..

În ceea ce mă privește, prețuiesc mai mult cele 24 de ore de lucru petrecute în mijlocul unei echipe tehnice deosebite (din care 20 de ore în picioare) decât o sărbătoare, sindrofie sau altă metodă parvenită de socializare între tâmpiți, în vremuri ca astea..
Sărbătorile mele au devenit din ce în ce mai rare, zilele de naștere prin familie și 2-3 sărbători adevărate, creștine.
Totuși, de “Helloween”, pentru mine, doar asta:

Halloween